Istoricul Ioan Scurtu dezvăluie că regele Carol I a vrut să retragă dinastia de Hohenzollern de pe tronul României

Regele Carol I, care a condus România timp de 48 de ani (1866 – 1914), a vrut să abdice de pe tron cu numai câteva luni înainte să moară, însă acest gest nu avea la bază motive de sănătate. De asemenea, el nu dorea ca în locul lui să ajungă rege Ferdinand, nepotul său, care trebuia de drept să îl urmeze la tronul României. Aceste afirmații au fost făcute de către istoricul Ioan Scurtu în cadrul evenimentului de lansare a editurii Mediafax, vorbind despre raporturile dintre rege și Ion I.C.Brătianu, prim ministru în momentul decesului primului rege al României.

„Cuvintele unui mare român”, de Ion I.C. Brătianu, este unul dintre volumele redescoperite de jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu care au fost lansate marți la editura Mediafax.

În cadrul evenimentului de lansare al volumului, prof. univ. dr. Ioan Scurtu a afirmat că Brătianu nu se sfia să se considere un mare român, „ci chiar pleda în acest sens”, arată platforma descoperă.ro .

Scurtu a făcut referire la momentul 1914, când regele Carol I „cerea neapărat” ca România să intre în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale, respectiv de Germania, „țara lui de origine, în timp ce Brătianu, cu multă stăruință, aș zice cu eleganță, a insistat asupra ideii că un război nu poate fi dus împotriva sentimentului național, iar sentimentul național al românilor era de eliberare a fraților din Transilvania”.

Istoricul a subliniat că decizia Consiliului de Coroană din 21 iulie 1914 (3 august 1914, pe stilul nou), ca România să își mențină neutralitatea, l-a afectat atât de tare pe regele Carol I, încât acesta a decis să abdice în septembrie 1914. „Acesta este un lucru mai puțin cunoscut și mai puțin valorificat, să zic, istoriografic. Dar există documentul la Arhivele Naționale, l-am publicat. Dar să abdice într-un anume fel, nu în favoarea moștenitorului tronului, a lui Ferdinand care era de 30 de ani în țară și, normal, trebuia să urmeze el la tron, ci retragerea dinastiei de Hohenzollern de pe tronul României. Conform Constituției, într-un asemenea caz trebuia apelat la o altă dinastie europeană, ori eram în plin război. Era posibil în acele împrejurări să se ajungă la un acord privind un rege pentru România? Practic, imposibil. Dar, Dumnezeu, dacă e să îl evocăm, îi ajută pe toți, inclusiv pe Carol I, și la 10 octombrie (1914 n.r.) a murit și nu a apucat să semneze și să difuzeze acest document. Așa încât a rămas în istorie ca un rege mare, un rege important care a domnit 48 de ani, cea mai lungă domnie din istoria românilor, și noi avem cuvinte frumoase despre el”, a precizat prof. univ. dr. Ioan Scurtu în cadrul evenimentului de lansare al editurii Mediafax.

Cum a ignorat Brătianu decizia Consiliului Suprem de la Paris și armata română a ocupat Budapesta

Scurtu a vorbit și despre decizia de intrare în război a României, luată în vara anului 1916, și negocierile foarte strânse purtate de către prim-ministrul Ion I. C. Brătianu. „Cine vede convenția politică și anexa acesteia o să constate cu surprindere, poate, că acolo s-au stabilit granițele României Mari, în detaliile cele mai mărunte, de la dealul cutare, la pârâul cutare, la râul cutare ș.a.m.d. De aceea, el la conferința păcii (de la Paris, din 1919 – 1920 n.r.) pretindea nu un loc în rândul celor mari, că știa prea bine că cei mari se constituiseră în Consiliul celor 4 (David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau și Woodrow Wilson n.r.), dar el voia ca Antanta să respecte semnătura, adică să respecte granițele stabilite și semnate de reprezentanții acesteia în 1916″, a menționat Ioan Scurtu.

Acesta a punctat și momentul plecării lui Brătianu de la Conferința Păcii deoarece „nu a vrut să accepte dominația celor patru și a ordonat eliberarea întregului teritoriu al Transilvaniei, care în bună parte era ocupat de armata bolșevică maghiară condusă de Béla Kun”.

„Când armata a depășit Tisa și înainta rapid spre Budapesta, Consiliul Suprem (Consiliului Militar Suprem de la Versailles n.r.) a decis să interzică armatei române să ocupe Budapesta. De ce? Pentru că, în cei patru ani de război, armata Antantei nu a reușit să ocupe nicio capitală a unei țări aparținând Puterilor Centrale și atunci nu voia ca România să fie aceea care să ocupe o asemenea capitală. Dar Brătianu s-a făcut neștiut, nevăzut, s-a dus în Transilvania, s-a dus în Banat, s-a dus la Sibiu. Guvernul care îi ținea locul, (Mihail n.r.) Ferechide respectiv, președintele Consiliului de Miniștri, spunea că nu îl găsește, că nu știe unde e, și între timp armata română a ocupat Budapesta. Așa că, vedeți, când există oameni cu dorința de a se impune ca personalități pe plan internațional, poate să facă lucrurile foarte bune. Așa încât Brătianu a fost un mare român”, a concluzionat prof. univ. dr. Ioan Scurtu.

Editura Mediafax s-a lansat marți, iar primele volume apărute sunt „Statul versus Corneliu Zelea Codreanu”, „De la Fondul Antonescu, la conturile lui Ceaușescu”, ambele scrise de Ion Cristoiu, precum și primele exemplare din volumul semnat de Ion Traian Ștefănescu, „Întâlniri cu Nicolae Ceaușescu”, dar și colecția de discursuri semnate de Ion I.C. Brătianu, „Cuvintele unui mare român”.

Foto: Mediafax Foto